Studiu privind discriminarea copiilor și tinerilor cu autism
În ciuda creșterii vizibilităţii problematicii autismului (în special a celui infantil) în spațiu public din România, studiile care vizează integrarea socială a persoanelor cu TSA, accesul acestora la educație și servicii de terapie specifică sunt relativ puține și totodată nu există statistici oficiale care să cuantifice numărul persoanelor cu autism, prevalența sau incidența, existând doar date agregate pe tipuri de handicap.
Principalele rezultate ale studiului au fost
- 1. Stigmatizarea și discriminarea părinților și copiilor cu tulburări din spectrul autist în comunitate
Diagnosticarea unui copil cu o tulburare din spectrul autist reprezintă pentru majoritatea părinților o traumă peste care trec cu foarte mare dificultate. Conform datelor de anchetă, 16%, recunosc că au ascuns la început diagnosticul copilului față de persoane apropiate, iar 19% încă mai ascund și în prezent acest lucru față de anumite persoane.
Oamenii nu înțeleg comportamentele atipice al copilului autist și de multe ori îi învinovățesc pe părinți, în special pe mame, pentru aceste comportamente, crezând că sunt determinate de practici parentale inadecvate. Există situații în care părinții se învinovățesc singuri, se auto-stigmatizează și acest lucru explică adesea faptul că ascund tulburările comportamentale ale copilului și diagnosticul acestuia,izolându-se totodată de rude și prieteni.
Stigmatul social se manifestă cel mai pregnant în spațiile publice în care părinții merg cu copilul lor cu TSA: mai bine de 50% dintre părinți afirmă că au fost supuși unor tratamente incorecte din cauza comportmantelui copilului din partea unor persoane necunoscute în locuri publice precum parcuri, magazine, biserici, mijloace de tranport sau pur și simplu pe stradă.
În ce privește copii cu TSA aparținând etniei rome, informațiile de la părinți și specialiștii consultați conduc spre ideea că stigmatul social asociat etniei prevalează într-o oarecare măsură asupra stigmatului atribuit de diagnosticul de autism. Comportamentele atipice manifestate de copilul cu autism sunt puse pe seama apartenenței la o altă etnie în cazul copiilor roma, întărind într-o anumită măsură prejudecățile față de această etnie și pe cale de consecință atitudinile și practicile discriminatorii față de persoanele care îi aparțin.
- 2. Stigmatizarea și discriminarea copiilor cu tulburări din spectrul autist în sistemul de educație
Din totalul cazurilor de copiii cu TSA investigate în ancheta sociologică și care au vârsta de a fi cuprinși în învățământ (preșcolar și primar sau gimnazial) doar 78% erau la momentul anchetei înscriși într-o formă de învățământ.
83% dintre părinții participanți la studiu au încercat să-și înscrie copilul cu TSA într-o grădiniță de masă, iar dintre aceștia doar 16% nu au fost acceptați, din care 13% din cauza faptului că au autism
Aproximativ 1 din 5 copii care au fost înscriși în grădinițe de masă, au fost însă pe parcurs retrași și îndreptați spre învățământul special sau nu au mai fost deloc înscriși la grădiniță.
Concluzii
Autismul are un profund efect de stigmatizare asupra copiilor diagnosticați cu TSA, dar totodată și asupra părinților lor. Stigmatizarea tinde în multe cazuri să conducă la auto-izolarea părinților cu repercusiuni și asupra șanselor de integrare în comunitate a copilului autist, însă există cel puțin la fel de multe cazuri în care părinții adoptă o strategie pro-activă de prevenire și uneori chiar de reclamare a comportamentelor discriminatorii.
Modul de organizare a sistemului de educație, competențele reduse în lucrul cu copii cu cerințe educaționale speciale, lipsa resurselor materiale și a serviciilor de sprijin adaptate nevoilor copiilor cu TSA, caracterul încă neintegrat al serviciilor sociale, de sănatate și educație limiteză puternic eficacitatea integrării copiilor cu autism în învățământ și implicit evoluția lor în plan comportamental și cognitiv.